Polii politici se dau peste cap
Coaliția anti-Georgescu și nu coaliția pro-europeană, așa cum viclean se
autointitulează, se consolidează în ceea ce privește majoritatea
parlamentară, dar se splitează la prezidențiale. Dacă ar proceda altfel, ar
pierde majoritatea în favoarea suveraniștilor în viitorul legislativ și nu ar
mai avea nicio șansă la alegerea unui președinte în bătălia cu Călin
Georgescu. Această mișcare politică creează efecte perverse. Fiindcă este
generată de cauze perverse.
Și acum vin cu explicațiile. Pe Corect-News public astăzi lista deputaților și
senatorilor care urmează să depună jurământul în viitorul parlament.
Totalul suveraniștilor depășește cu mult totalul social-democraților.
Numărul suveraniștilor este atât de mare, încât ei sunt la un pas de a face
majoritatea în eventualitatea în care coaliția de conjunctură și de strânsură
anti-Georgescu se splitează. O amenințare gravă pentru cele patru partide,
care, dacă se întâmplă așa ceva, pierd cu certitudine guvernarea și nu mai
au nicio șansă de a desemna un președinte, cu toată susținerea de care
beneficiază de la cel de-al doilea stat subteran, născut din mizeria loviturii
de stat în desfășurare. Cele patru partide sunt forțate să-și consolideze
înțelegerile la nivel parlamentar, să-și bată în cuie majoritatea, dar, în
același timp sunt în situația de a se despărți unele de altele la prezidențiale.
Acum se vorbește din această perspectivă despre doi poli. Un pol de
dreapta, în epicentrul căruia s-ar afla PNL, și un pol de stânga, în epicentrul
căruia s-ar afla PSD. Nu este clar unde se va duce la prezidențiale în aceste
condiții electoratul UDMR. În principiu, UDMR este un partid de dreapta.
Dar înainte de toate este un partid de nișă. Un partid oportunist. Care se
duce acolo unde are mai mult de câștigat. Nu este de asemenea deloc clar
ce se va întâmpla cu USR, un partid care a obținut un scor slab la alegeri,
dar care în primul tur anulat de CCR a dat un candidat pe locul doi. USR
este un partid progresist de tip neomarxist, care doctrinar nu se încadrează
nici în stânga socialistă și nici în zona de centru-dreapta, pe care ar ocupa-
o PNL în eventualitatea în care struțo-cămila se rupe și dispare cordonul
ombilical care-i colora pe liberali în roșul socialist. Logic și mai ales igienic
ar fi ca la prezidențiale să existe trei poli de putere. Cu trei candidați.
Numai că în aceste condiții, în ceea ce privește bătălia pentru Cotroceni,
soarta partidelor care au condus România în ultimii 35 de ani este
pecetluită. Fiindcă va câștiga în mod categoric Călin Georgescu.
Mă gândesc că dacă partidele își pun problema de a se splita la alegerile
prezidențiale, de a merge cu candidați diferiți, probabil că liderii acestora
au primit garanții serioase din direcția celui de-al doilea stat subteran, în
sensul că domnul Călin Georgescu va fi scos din joc. Va fi arestat, anchetat
și condamnat printr-o procedură de urgență, expulzat sau, Doamne ferește,
chiar lichidat. Dacă nu este scos din joc în următoarele luni, candidații anti-
Georgescu la prezidențiale nu au nicio șansă. Dar dacă este pus în picioare
acest scenariu pe cât de excepțional, pe atât de îngrozitor, atunci locul lui
Georgescu ar putea fi luat de George Simion, iar acesta la rândul său are
toate șansele să câștige în bătălia pentru Cotroceni. Prin urmare ar trebui
eliminat și Simion. Și la pachet să fie din nou scoasă din joc Diana Șoșoacă.
Poate că în laboratorul creat de centrul de comandă al celui de-al doilea
stat subteran s-a conturat un asemenea scenariu SF. Sincer însă, mă
îndoiesc că va putea fi dus la bun sfârșit.
Oricum, în această situație, două partide politice vor avea, așa cum se
preconizează, candidați proprii și nu vor mai merge la luptă cu vechii
combatanți. PSD este în căutarea unui asemenea candidat, cred eu de
sacrificiu, pentru că Marcel Ciolacu se codește din ce în ce mai mult să
încerce din nou marea cu degetul, în timp ce PNL se uită disperat de jur
împrejur, încercând să pună mâna pe un jucător prezidențial cu șanse cât
de cât onorabile de a concura. Bolojan refuză, pentru că știe cu certitudine
că va pierde, fiind total lipsit de orice carismă. În aceste condiții, prin
utilizarea diferitelor baloane de încercare, sunt aruncate în joc numele lui
Crin Antonescu, care nu zice nici „da”, nici „nu”, lăsând întredeschisă ușa,
și numele lui Eduard Hellvig, fost șef al celui mai important serviciu secret
al țării, dar și el lipsit de carismă, și el în situația de a da multe explicații.
Dacă se va întâmpla așa, atunci până la urmă și Kelemen Hunor va fi tentat
să candideze, pentru a-și întări mesajele către electoratul maghiar.
Toată această sarabandă legată de prezidențiale nu poate sta în picioare
decât dacă există garanții ferme din direcția celui de-al doilea stat subteran
cum că nu va exista niciun candidat suveranist în cursa pentru Cotroceni. Și
chiar și așa, cum Dumnezeu va rezista o coaliție, în condițiile în care la
Palatul Victoria cele patru partide vor trebui să colaboreze, iar în afara
Palatului Victoria își vor scoate ochii?
Fii primul care comentează