Prețul circului electoral din România
Un interviu extrem de interesant cu Toni Greblă, președintele Autorității
Electorale, preluat azi și de Corect-News, a publicat cunoscuta jurnalistă
Adina Anghelescu. Culmea coincidenței, chiar în ziua în care, după o
confruntare ca în povești, Nicușor Dan a decis să pună la cale un
referendum care să-i acorde puteri depline în București. Le comentez
împreună în cele ce urmează, pentru că acest carnaval care se pregătește
sub titulatura de „alegeri parlamentare și prezidențiale” a fost, iată, pus în
conexiune cu proiectul primarului general.
Să încep cu ideea lansată de Nicușor Dan a referendumului la care să
participe cetățenii Bucureștiului ,în scopul ca pâinea și cuțitul în ceea ce
privește toate proiectele imobiliare să fie transferate sub atribuțiile
exclusive ale primarului general. Acesta s-a grăbit și ca niciodată s-a pus în
mare viteză în mișcare, inițiind o întâlnire mai întâi cu generalul cu patru
stele Nicolae Ciucă, președintele PNL, apoi cu Elena Lasconi și cu Ludovic
Orban, în scopul de a obține din partea acestora susținere politică pentru
ca domnii consilieri ai respectivelor partide să aprobe referendumul inițiat
de primarul general. Și, atenție maximă, a obținut cât ai zice „pește”
respectivele garanții. Mai urmează ca echipele de consilieri să voteze și,
țaca-paca, populația Bucureștiului va răspunde la data de 24 noiembrie,
când se va prezenta la urne, unei provocări suplimentare, aflându-se în
situația de a se pronunța prin „da” sau „nu” asupra proiectului lui Nicușor
Dan. Un „detaliu” însă a fost neglijat, iar respectiva neglijență aruncă în aer
întreg proiectul. Conform legii nr. 3/2000, care a stabilit condițiile în care
poate fi organizat un referendum, este cu desăvârșire exclus un
referendum local simultan cu alegerile prezidențiale. Legea permite doar
organizarea odată cu prezidențialele a unui referendum național. Din
această perspectivă, prevederile sunt foarte stricte. Prevederi pe care
Nicușor Dan fie nu le-a cunoscut, deși era de datoria lui să le cunoască, fie
le-a ignorat cu bună știință. Și, în definitiv, problema nu e Nicușor Dan. În
ceea ce mă privește, cel puțin, nu aveam prea mari așteptări de la domnia
sa. Dar el s-a adresat totuși și a obținut o aprobare fără ezitări în acest
sens a unui personaj politic care, după ce a deținut poziția de premier al
României, după ce deține funcția de președinte al celui de-al doilea partid
politic, și-a anunțat ferm candidatura la alegerile prezidențiale. Susținut
fiind atât în Guvern, cât a fost premier, cât și la partid, cât și în perspectiva
victoriei sale pentru Cotroceni, de o liotă de juriști, unii dintre ei
pretinzându-se și specialiști în drept constituțional. Ca să nu mai vorbesc de
faptul că îi are la degetul mic pe ministrul Justiției, Alina Gorghiu, și pe
ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, ambii specialiști în drept. Și să vezi
grozăvie: niciunul dintre aceștia, după cum s-a dovedit, nu cunoaște legea.
Și mă întreb dacă legea e cunoscută de vreunul dintre consilierii municipali.
Ei bine, o situație similară și în cazul PNL, cu un Ludovic Orban fost
premier, de presupus un om cu experiență și expertiză în legislație, și cu
Elena Lasconi, care este edil local și dorește să ajungă președinte al
României, și cu ceilalți susținători ai așa-zisului pol de dreapta, grupat, iată,
în jurul lui Nicușor Dan. Ca să nu mai vorbim de președintele în funcție,
domnul Klaus Iohannis, garantul Constituției, susținător din umbră al lui
Nicușor Dan și care nu a sărit ca ars aflând că acesta intenționează să
încalce în mod flagrant, într-o importantă zi electorală, un act normativ
esențial.
Această teribilă bălmăjeală pe care am descris-o mai sus este prețul moral
de deficit democratic pe care l-am putea plăti peste câteva zile cu ocazia
procesului electoral. Există însă și un alt preț, pe care l-a prezentat Adina
Anghelescu în dialogul oportun pe care l-a avut cu Toni Greblă. Prețul
propriu-zis al alegerilor parlamentare îmbârligate cu cele prezidențiale.
Pentru a nu intra în alte detalii, suma la care se ridica cheltuielile Autorității
Electorale pentru organizarea acestor scrutinuri este bătut în cuie și se
ridică la un miliard de lei. Acestea sunt costurile propriu zise generate de
ceea ce se întâmplă în țară. În străinătate este o cu totul și cu totul altă
poveste, finanțată de Ministerul de Externe. Tot cu bani de la Guvern. Vor
exista, cruciți-vă, 950 de secții de votare, unde românii care trăiesc în
străinătate se vor putea prezenta și pronunța, desigur pe lângă cei care au
ales deja să voteze prin corespondență. Niciun alt stat din lume nu își
organizează alegerile interne în 950 de secții de votare externe. Doar
românii sunt mai cu moț. Această uimitoare decizie, care a mai fost luată și
în trecut, cu ocazia altor scrutinuri, nu-i aparține lui Toni Greblă, ci a fost
luată de Ministerul de Externe. Condus de o pupilă a lui Klaus Iohannis.
Această risipă de energie și de fonduri nu era necesară. Dar se pare că, la
fel ca și în alte campanii de alegeri prezidențiale, s-a crezut de cuviință ca
și Serviciul de Informații Externe, al doilea serviciu secret al României, să
poată juca un rol. Vă mai amintiți cum a câștigat la mustață Traian Băsescu
împotriva lui Adrian Năstase? Tot cu ajutorul voturilor colectate sau
inventate de afară. Și în noaptea în care s-a inversat scorul între același
Traian Băsescu și Mircea Geoană, tot prin voturile reale sau inventate de
afară s-a produs răsturnarea. Victor Ponta conducea după primul tur de
scrutin cu un procent uriaș, de peste 15%. La al doilea tur de scrutin, s-a
produs o spectaculoasă inversare a scorului. Și a câștigat Klaus Iohannis.
În mare parte, tot cu voturile de afară.
Dacă Toni Greblă ne spune cinstit și lăutărește cât cheltuie pentru alegeri,
normal ar fi ca și doamna ministru de Externe, protejata lui Klaus Iohannis,
să facă la fel. Să așteptăm cu răbdare. Deși fondurile SIE sunt ceva mai
discrete.
Ceea ce am prezentat până acum e mizilic. Căci despre marile costuri ale
celor două campanii electorale am mai vorbit. Corturi. Panouri publicitare.
Publicitate mascată și nemascată pe televiziuni, la posturile de radio și în
presa scrisă. Uriașele sume de bani cheltuite de partide, tot în scop
electoral, în eforturi dedicate, vezi Doamne, democrației din România.
Și, colac peste pupăză, s-ar mai suprapune și referendumul ilegal inițiat de
Nicușor Dan. Doamne ferește și Doamne păzește!
Fii primul care comentează