Comentariul meu din ediția de luni, 21 februarie 2022 a rubricii Gîndurile lui Cristoiu s-a intitulat Doar printr-o minune ar mai putea fi evitat Războiul! Reaminteam în text un adevăr nu o dată subliniat de mine în chestiunea Crizei Ucraina. Nu e vorba de o Criză provocată de teama Rusiei că Ucraina ar putea fi admisă în NATO, nici de îngrijorarea că România găzduiește Scutul de la Deveselu. E vorba de o Criză provocată de o cauză profundă, care nu mai putea fi controlată de politicieni:
Rusia învinsă în Războiul Rece, Rusia starletei Mihail Gorbaciov, gata să vîndă URSS pe un interviul luat neveste-si la CNN, Rusia bețivului de Elțîn, mulțumit că Occidentul îl lasă să bea o vodcă, ajunsă sub KGB-istul Vladimir Putin, s-a ridicat din genunchi și vrea acum un loc la masa Marilor Puteri. Iar Marile Puteri, așa cum s-a întîmplat și cu Germania între cele două războaie mondiale, n-au nici un chef să reîmpartă lumea cu Federația Rusă, după ce-au împărțit-o între ele la finele Războiului Rece, cîștigat de Occident. Scriam în acest comentariu, că Războiul nu va porni de la invadarea Ucrainei, invadare foarte iminentă, cum spun agramații noștri de la televiziuni, ci de la ceea ce rușii vor numi, luînd exemplul americanilor, protejarea rușilor din Donbas de „genocidul” la care îi supun „fasciștii” ucraineni. Războiul stă la capătul unei Operațiuni sofisticate, bine gîndite de Kremlin, pentru a convinge Poporul Rus de necesitatea unui Război cu Ucraina și de aici plecînd a unui Război cu Occidentul, cel care se află în spatele Ucrainei.
O primă etapă a acestei Operațiuni s-a petrecut luni, 21 februarie 2022, cînd Vladimir Putin a pus la cale un montaj literar artistic planetar, produs exclusiv al mașinăriei de marketing politic de la Kremlin, printre cele mai bune din lume.
Această mașinărie de marketing politic a comandat intoxicarea Occidentului cu iminența invaziei anunțate în fiecare seară. Tot ea a organizat Festivalul mediatic intitulat: Rusia recunoaște independența republicilor Doneț și Lugank. Festivalul a avut două părți.
Prima a constat într-o transmisie în direct de aproape toate televiziunile planetare (eu am urmărit transmisia la CNN-ul franțuzesc, France 24) a Ședinței Consiliului de Securitate al Federației Ruse (imaginați-vă o ședință a CSAT transmisă în direct de Cartelul de presă al regimului Iohannis (TVR, RRA, Digi 24 și Antena 3) cu momente de telenovelă turcească (ditamai șeful CIA al Rusiei bîlbîindu-se în răspunsul da sau nu). Această primă parte și-a propus să demonstreze:
1) Că la Kremlin domnește transparența totală.
2) Că deciziile la Kremlin nu sînt luate de un singur om.
3) Că Federația Rusă are dreptate să ceară respect din partea Occidentului.
Deși transmis pe toată planeta, spectacolul a avut drept țintă rușii. Rușii din Federația Rusă și din întreaga lume.
A doua parte a constat în transmisia în direct a momentului în care Vladimir Putin recunoaște independența celor două republici. Un asemenea moment se putea reduce la un minut de transmisie și, între noi fie vorba, nu era obligatoriu să fie transmis în direct de televiziunile occidentale.
Din punct de vedere practic, recunoașterea independenței celor două republici nu înseamnă nimic. Oricum ele se proclamaseră independente încă din 2014, în urma unor referendumuri nerecunoscute de Kiev, recunoscute însă de Rusia. Încă din 2014, ele au cerut Rusiei să le recunoască independența. Semnarea ordinului nu aduce nimic nou în situația lor:
Considerate legale de către Moscova, acuzate de republici teroriste de către Kiev.
Altceva era din punct de vedere practic dacă Moscova decidea intrarea lor în componența Rusiei. Rusia ar fi avut uriașe bătăi de cap. Mai întîi pentru că ar fi comis o încălcare a Suveranității unei țări independente.
Apoi, pentru că ar fi trebuit să administreze noile teritorii. Am mai scris că între 1941 – 1944, marea problemă a României n-a fost necesară Cucerirea Basarabiei și cucerirea Transnistriei, ci administrarea celor două teritorii.
Recunoașterea lor devine importantă, crucială chiar pentru pacea lumii, dacă ea se dorește a fi punctul de început al Operațiunii care să ducă la un Război între Rusia și Occident.
Mingea e acum în terenul Kievului. Teoretic Ucraina se confruntă cu două republici rebele. Pentru ca rebeliunea să fie curmată, Ucraina trebuie să intre cu tancurile în țările respective. Teoretic, Armata ucraineană va înfrunta republicile rebele. Practic, ea va înfrunta Rusia. Rusia va ajuta pe șest cele două republici. Dacă Ucraina va trece teritoriile respective prin foc și pară, Rusia va interveni sub pretextul – specific americanilor – că trebuie să-și protejeze proprii cetățeni. Dacă Ucraina atacă, nu-i exclus ca sfîrșitul campaniei să fie asemănător celei angajate de Republica Moldova împotriva republicii rebelă Transnistria. Dacă Ucraina atacă și republicile sînt pe cale să fie învinse, am putea asista la o invazie rusească în Ucraina.
Pînă atunci însă, un lucru e sigur:
Iminența invadării Ucrainei n-a avut loc. S-a petrecut în schimb, un montaj literar-artistic numit Rusia recunoaște în scris ceea ce recunoscut de 8 ani verbal: Independența celor două republici.
În sine, evenimentul e minor. Cum de a devenit el un eveniment planetar?
Foarte simplu.
Timp de o lună Occidentul a fost intoxicat cu informații că invazia e iminentă.
O invazie netam-nesam, fără o pregătire minimă a poporului rus pentru război.
Această intoxicare a creat o isterie mediatică pe planetă.
Și cum toată lumea așteaptă din oră-n oră invazia, marea invazie, evenimentul minor al recunoașterii celor două republici a devenit un eveniment planetar.
Dacă la atîta se rezumă invazia, Putin a cîștigat partida. N-a riscat o invazie. Cu toate acestea a beneficiat de un moment de propagandă la nivel de planetă pe gratis.
Căzute în capcana ațîțării senzaționale televiziunile planetare au transmis (chiar dacă nu în întregime) discursul lui Vladimir Putin despre Ucraina – creație a lui Lenin.
Numai că, din nefericire, nu la asta se rezumă invazia. Ea nu va avea loc așa cum au prezentat-o zile în șir Occidentul:
Ca o năpustire tam-nesam a Rusiei asupra Ucrainei pentru a o cuceri în doi timpi și trei mișcări.
Va fi vorba de o invazie atent pregătită mediatic folosind drept pretext soarta nenorocită a rușilor din cele două republici sub asaltul naționalismului ucrainean. „ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO„
Fii primul care comentează