Principala victimă a Războiului din Ucraina e presa. Marea presă

Am arătat în ediția anterioară a Gîndurilor lui Cristoiu că sîmbătă, 30 aprilie 2022, Armata ucraineană a anunțat că pilotul supererou maiorul Stepan Tarabalka, cîntat drept Fantoma de la Kiev, autor a peste 40 de avioane rusești doborîte într-o lună, deși prezentat ca mort într-o bătălie aeriană pe 13 martie 2022 și decorat de conducerea țării, n-a existat.
El a fost o născocire – susțin ucrainenii – a propagandei de război în cadrul operațiunii tipice unei armate: întreținerea moralului.

Toate bune și frumoase!
Propaganda de război ucraineană avea tot dreptul să creeze un astfel de mit, inspirat, desigur din Top Gun și alte firme americane cu supereroi, unii dintre ei salvînd Pămîntul de la ciocnirea cu un asteroid și așteptați la sosire de soția care, deși s-a culcat cu altul, îi declară că tot pe el îl iubește.

Orice Armată se zbate într-un război să întrețină moralul militarilor și civililor prin născocirea de eroi și de eroisme. Șmecheria e folosită și de civili.
Stalin l-a creat pe Alexei Stahanov, cel care a scos în noaptea de 31 august 1930 102 tone de cărbune pe schimb (față de norma obișnuită, de 14 tone) prin falsificarea rezultatelor obținute de un personaj real pentru a-i face pe sovietici să muncească din greu (cu brațele, nu cu creierul).

Asemănător, propaganda de război întreține moralul și prin exagerarea pierderilor dușmanului, a dezastrului moral al acestuia și, mai ales, al caricaturizării dușmanului. Dacă sub semnul primului obiectiv, ucrainenii au născocit poveștile cu gospodina care a doborît o dronă cu un borcan de castraveți murați sau pensionara care a ucis cu mîna ei opt militar ruși otrăvindu-i cu prăjituri de casă, sub semnul celui de al doilea ucrainenii au exagerat pierderilor rușilor și au născocit povești cu militari ruși care fură chiloți ucraineni ca să aibă ce pune pe sub pantaloni.

Pînă aici, nimic de obiectat.
Nenorocirea e că poveștile născocite de propaganda de război ucraineană au fost difuzate pe întreaga planetă, ca niște întîmplări reale, de către presa occidentală, în frunte cu CNN.

Digi 24 și Antena 3, au transmis, pe 30 aprilie 2022, la ora 8 și ceva, lungi necroloage a celui dispărut în luptă. Site-urile respective au făcut caz de mesajul preferat al supereroului: „Invadatorule vin după sufletul tău”.
După două ore, ucrainenii au dat publicității faimosul comunicat în care dezvăluie că Tarabalka n-a existat.
E vorba de o născocire în cadrul propagandei de război.

De ce au întors-o ucrainenii ca la Ploiești?
Un motiv ar fi că Volodîmîr Zelenski s-a simțit în primejdie de a fi concurat de Mortul Supererou. În Ucraina are loc un singur supererou:
El, Volodimir Zelenski.
Asta ar mai fi lipsit!
Ca în diferite locuri din lume să i se ridice Mortului Concurent statui!
Astfel că, la puțin timp de la publicarea Poveștii lăcrimoase cu Supereroul care a murit supereroic, în hohotele de plîns ale Națiunii ucrainene, aceleași site-uri – Digi 23 și Antena 3 – pe care doar moartea Coaliției PSD-PNL le mai poate despărți, au publicat Comunicatul Armatei ucrainene.

Nu numai posturile noastre TV, dar nici posturile TV cu pretenții de a fi exemple de profesionalism, n-au comentat cazul.
Ar fi fost normal s-o facă.
Aceasta deoarece povestea cu Născocitul n-a rămas în hotarele Ucrainei.
Povestea a fost difuzată pe tot parcursul Războiului de întreaga presă occidentală.

Textele difuzate pe 30 aprilie 2022 pe post de Necrologul la moartea celui Care n-a existat,treceau în revistă, nu fără admirație, relatările din presa occidentală despre Fantomă:

„«Știam că zbura într-o misiune. Și și-a îndeplinit misiunea. Apoi nu s-a mai întors. Acestea sunt toate informațiile pe care le avem», le-a declarat jurnaliștilor de la New York Post tatăl lui.

Părinții, Natalia și Evon Tarabalka, au povestit cum fiul lor a visat de mic să devină pilot de luptă, casa lor fiind lângă un aerodrom militar din localitatea Korolivka.
«Încă din copilărie, a visat mereu să zboare mai sus decât norii. Urmărea întotdeauna exercițiile și demonstrațiile parașutiștilor. Alerga mereu să vadă unde aterizau», a spus mama lui.

Părinții tânărului au declarat că fiul lor a devenit pilot prin propriile forțe:
«A făcut totul singur. Noi l-am ajutat doar cu rugăciuni»”.

Cînd vine vorba de exemplu de manipulare prin presă, cercetătorii dau ca exemplu Groapa comună de la Timișoara. Bravi corespondenți ai unor prestigioase instituții de presă din Occident au fost trași pe sfoară de noua Securitate prezentîndu-li-se cadavre luate de la morgă drept civili asasinați de fosta Securitate cu cîteva zile în urmă și aruncate într-o groapă comună.

Această farsă făcută presei a ocupat pînă acum locul întîi în Istoria Universală a manipulării prin presă.
Cazul Fantomei de la Kiev detronează Groapa comună de la Timișoara.
E cea mai mare manipulare din Istoria universală a presei.
În cazul Gropii comune corespondenții străini au căzut de fraieri, deoarece nu s-au întrebat de ce puțeau cadavrele unor inși morți de doar cîteva zile.
Și ar fi trebuit să le fi trezit suspiciuni și aranjarea aranjarea de platou tv a mamei cu copilul pe pîntec după ce fosta Securitate i l-a scos din burtă cu baioneta.

Istoria cu Fantoma ar fi trebuit să trezească suspiciuni din chiar clipa cînd i s-au atribuit eroului doborîrea într-o lună a peste 40 de avioane inamice.
Să admitem însă că ziariștii de azi n-au făcut armata și, prin urmare, nu știu că pentru a doborî un avion trebuie să te expui riscului ca și el să tragă în tine.

Din cîte se vede însă ziariștii de la publicații occidentale serioase s-au deplasat în Ucraina pentru a lua interviuri părinților născocitului.
Evident, părinții erau ofițeri ai Serviciului Secret al Ucrainei.
Interpreții au debitat coțofenelor și coțofanilor texte care sunau ca declarațiile comuniștilor din Pravda de pe vremea cînd Ucraina era republică sovietică.

Se spune că jurnaliștii sînt suspicioși prin definiție.
Cum dracu de nu s-a prins nici unul dintre reporteri că li se prezenta un spectacol ieftin?
Sau poate că știau despre ce-i vorba și, prin urmare, nu și-au permis să pună întrebări.

Cazul Fantomei e prima recunoaștere oficială de către ucraineni că propaganda lor de război a vîndut presei născociri.
Ar fi fost normal ca presa occidentală să reacționeze imediat:

• 1) Cerînd socoteală Armatei ucrainene, pentru că și-a bătut joc de ea. Îmi imaginez cît or fi rîs așa-zișii părinți văzînd cum lăcrimează coțofenele și coțofanii la basmele lor leșinate.
• 2) Să devină mai prudenți cu așa-zisele informații puse la dispoziție de Ucraina.
• 3) Să dezbată pe larg și fără menajamente cum a fost posibil ca presa occidentală să fie folosită de propaganda de război ucraineană ca o trompetă de luptă.

Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat.
Confirmînd adevărul că principala victimă a Războiului din Ucraina e presa. Marea presă.

„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO”