Fix în ziua în care presa maghiară dezvăluie faptul că ex-președintele Klaus
Iohannis a fost ofițer acoperit, Călin Georgescu șochează printr-o afirmație
tranșantă. Spune că el nu este nici pro-NATO, nici pro-Putin, nici pro-UE, ci
pro-român. Ce legătură există între aceste două informații?
Este de presupus că presa din Ungaria nu îl atacă pe Klaus Iohannis de
capul ei. Acesta a ținut morțiș să devină secretar general NATO. Și nu i-a
ieșit. I-a ieșit lui Mark Rutte, care în trecut a avut mari obiecții împotriva
parcursului euroatlantic al României. Și care, tot în trecut, s-a împotrivit
aplicării de sancțiuni împotriva Federației Ruse. Insistența cu care Klaus
Iohannis a făcut presiuni pentru a deveni mai marele NATO a deranjat.
Solicitările lui au fost respinse. Poate că acum a venit și pedeapsa. I s-a
arătat pisica. Motivul pentru care sub nicio formă nu putea deveni șef
NATO. Iar motivul nu este pur și simplu fiindcă ar fi fost ofițer acoperit al
Securității. Motivul constă în ce anume a făcut el în respectiva calitate.
Activitatea de ofițer acoperit a lui Klaus Iohannis rămâne un secret bine
păstrat. Definitiv sigilat. Așa cum se întâmplă cu toate biografiile ofițerilor
acoperiți ai serviciilor secrete, inclusiv cei care au aparținut Securității
române. Oricât de mult am transpira, nu vom găsi probe ori detalii. În
schimb, nu este deloc exclus ca el să fi parcurs un traseu asemănător cu
cel al lui Victor Ponta ori Traian Băsescu. Înainte de a deveni ofițer
acoperit, procuror fiind și încălcându-se astfel legea, Victor Ponta a fost
informator al Serviciului de Informații Externe. Despre biografia sa de ofițer
acoperit nici Traian Băsescu nu a reușit să afle nimic, deși era președintele
României, comandant suprem și, prin aceasta, și șeful CSAT, inclusiv
marele șef a serviciilor secrete. Toate solicitările sale, trei la număr, au fost
refuzate în mod ferm de directorul SIE. În paranteză fie spus, despre
statutul său de ofițer acoperit eu sunt cel care l-am semnalat pentru prima
dată, plasând pe piață informația că a fost racolat și când a fost racolat,
dar fără alte detalii, de care nici eu nu dispuneam. În schimb, același Victor
Ponta, înainte de a semna angajamentul și de a beneficia din acest motiv
de o ascensiune fulminantă în procuratură, din simplu procuror la Sectorul
1 București, în procuror în Procuratura Generală a statului, a fost simplu
informator al aceluiași serviciu român extern. După ce făcuse niște boacăne
în țară, fusese expediat de mama sa, o persoană deosebit de autoritară, în
Franța, la o rudă apropiată, urmând să-și termine acolo unele studii
întrerupte în România. În Franța s-a apucat de alte prostii și a spart
bancomate. A fost prins de poliția franceză, dar făcut scăpat în urma unei
importante intervenții SIE, situație în care a fost netezit drumul către
statutul său de colaborator. Și ce putea să facă Victor Ponta în timpul
uceniciei sale în calitate doar de colaborator al acestui serviciu secret? Să-i
toarne pe români din Franța cu care venea în contact. Despre această
parte a „carierei” sale vor putea fi aflate detalii. La fel cum s-a întâmplat și
în cazul lui Traian Băsescu.
Traian Băsescu a fost ofițer al Securității române, un ofițer acoperit, într-un
rang deosebit de important, întrucât i se încredințau misiuni extrem de
periculoase de către conducerea statului comunist, cum era de pildă
încălcarea embargoului ONU, instituit împotriva statele africane în ceea ce
privește traficul de arme. Poziția lui a fost extrem de importantă, nu numai
pentru că a fost comandantul navei biruința, care în mod secret efectua
asemenea transporturi de arme și muniții, ci și, mai ales după, când a fost
promovat șeful agenției Navrom de la Anvers. Despre detaliile activității în
calitate de comandant al navei Biruința și de șef la Anvers nu se vor afla
din direcția serviciilor noastre secrete niciun fel de informații. Această
perioadă din viața lui Traian Băsescu este prefect sigilată. Ca și presupusa
sa colaborare cu serviciul secret sovietic, unde ar fi fost atras de prietenul
său Viktor Bout, în perioada respectivă și el șef tot la Anvers și chiar peste
drum al instituției omoloage celei conduse de viitorul președinte al
României. Cei doi au rămas prieteni pe viață, probabil au fost și
colaboratori și în prezent există certitudinea că, în perioada în care Traian
Băsescu a fost secretar de stat la Transporturi, cu acoperirea acestuia,
Viktor Bout a putut în mod nestânjenit să facă trafic de armament prin
Otopeni militar și să devină protagonistul unui film, în care rolul său a fost
jucat de Nicolas Cage și în care a fost prezentat drept cel mai mare
traficant de moarte din lume. Capturat de americani în Thailanda, după ce
fusese scăpat tot de Traian Băsescu în România și condamnat la ani grei de
închisoare, în urma unui schimb de deținuți organizat de Vladimir Putin,
Viktor Bout se află bine-merci liber în Federația Rusă, unde deține și o
demnitate de stat. Scuze pentru această lungă paranteză, dar am vrut să
subliniez că asta este tot ce s-a putut afla legat de statutul de ofițer
acoperit al lui Traian Băsescu. În schimb, în ceea ce privește perioada în
care acesta a fost informator al Securității, se știe tot ce trebuia știut, motiv
pentru care și-a pierdut toate avantajele conferite de statul român în
calitatea sa de fost președinte.
Ne putem găsi într-o situație similară și în ceea ce-l privește pe Klaus
Iohannis. În prima perioadă, cea care poate deveni publică, atunci când
istoricii vor cotrobăi în arhiva sa de la CNSAS, este de presupus că
activitatea secretă a lui Klaus Iohannis a constat în turnarea la Securitate a
unor colegi, în special sași, care-și manifestau ostilitatea față de regimul
comunist. Cu alte cuvinte, dacă a făcut ceva, a făcut poliție politică. Și
pornind de la acest dosar, vor putea cumva transpira lucruri și în ceea ce
privește dosarul greu al apartenenței sale la Securitate ca ofițer acoperit,
prin sau fără intermediul tatălui său, refugiat în perioada comunistă în
Germania federală. Din această perspectivă, presa maghiară, care nu a
acționat de capul ei, reprezintă doar un început.
Cel mai mare adversar al lui Călin Georgescu este Klaus Iohannis, care în
eventualitatea în care acesta ajunge președinte poate rămâne descoperit și
în ceea ce privește dosarele sale penale, și în ceea ce privește averea sa, și
în ceea ce privește sutele de imobile luate cu japca de Forumul Democratic
German cât timp Iohannis era și președintele organizației, și primarul
Sibiului, dar și în ceea ce privește statutul său de lucrător al Securității. Și
pentru a nu mai lăsa loc niciunei îndoieli, Călin Georgescu a declarat ferm
ceea ce am consemnat la începutul acestei analize. A fi doar pro-român,
fără alte conotații, reprezintă, firește, un pericol major de deconspirare nu
numai în cazul lui Klaus Iohannis, ci și în cazul multor reprezentanți ai
serviciilor secrete române, care în schimbul unor arginți au contribuit major
la devalizarea acestei țări.
Fii primul care comentează