Mulți analiști, printre care mă număr, au semnalat că una dintre consecințele cele mai grave ale
loviturii de stat, însoțită de trecerea autorităților de la București, cu arme și bagaje, de partea
Uniunii Europene, ar putea fi ratarea în perspectivă a parteneriatului strategic consolidat cu
Statele Unite. De fapt, noi toți am greșit. Acest parteneriat, vital pentru viitorul României, a fost
deja compromis. Și, dacă va exista cale de întoarcere, ea va dura mult și va fi la fel de
costisitoare ca ratarea alianței cu Statele Unite.
În primul moment în care relația cu Statele Unite s-a aflat în cumpănă, în primul moment în care
politicienii care conduc azi România — de la Cotroceni, din guvern și din parlament — au fost
puși în situația de a alege în ce tabără să ne plasăm, noi am optat pentru Uniunea Europeană.
De fapt, nu noi, ci ei, motivând că aparținem acestui areal geografic și politic, că Statele Unite
sunt departe și că politica lui Trump privind soluționarea marilor probleme cu care se confruntă
omenirea este inadecvată. Și așa și este.
Din perspectiva progresiștilor, Trump joacă nu numai surprinzător, ci și agresiv. Iar cei care
conduc în acest moment statul român sunt progresiști. Neomarxiști.
Pentru aceștia, pare de neînțeles de ce, după trei ani de război în Ucraina — la care am putea
adăuga și anii caracterizați prin conflict între Federația Rusă și Occident după ocuparea Crimeei
—, după ce, în toată această perioadă, întreg Occidentul, în ansamblul lui, în frunte cu Statele
Unite și Uniunea Europeană, a condamnat la unison Rusia drept stat agresor, iar pe Putin drept
criminal de război, pe neașteptate, odată cu instaurarea Administrației Trump, lucrurile se
schimbă, iar raporturile par aproape că se inversează.
Pare de neînțeles și chiar șocant modul în care, aparent peste noapte, a fost dată peste cap
întreaga retorică politică. S-au cheltuit sume uriașe de bani din contribuțiile americanilor și
europenilor, virați pe canalele caracatiței Soros și ale altor caracatițe, pentru a convinge opinia
publică din lumea occidentală asupra caracterului criminal al războiului declanșat de Federația
Rusă împotriva Ucrainei, față în față cu modul eroic și exemplar în care luptă Volodimir
Zelenskiy, în jurul căruia s-a coalizat eroicul popor ucrainean.
S-au cheltuit sume uriașe de bani și s-au făcut mari eforturi instituționale pentru estomparea sau
chiar anularea, prin persuasiune sau printr-o cenzură feroce, sau chiar prin intermediul unor
operațiuni de natură penală, a vocilor care, atât în Europa, cât și peste ocean, au îndrăznit să
pună sub semnul întrebării o serie întreagă de sloganuri transformate în tabuuri.
Și nu este vorba doar, în această ecuație desfășurată în plan global, despre războiul din
Ucraina. Bătălia dintre progresiști și conservatori, dintre globaliști și suveraniști, s-a purtat în
egală măsură — deși mai puțin spectaculos — și în ceea ce privește raportarea față de China
sau Iran, și în ceea ce privește conflictul din Orientul Apropiat sau nenumăratele războaie civile
din Africa.
Inchiziții dintre cele mai moderne și cele mai perverse au fost finanțate cu sume colosale de
bani, atât în Statele Unite, cât și în Europa, în scopul îndoctrinării populației și exacerbării
cenzurii.
Astăzi, Administrația Trump a luat totul din urmă la puricat, inclusiv incredibilele abuzuri
săvârșite împotriva drepturilor omului, în așa-numita epocă a pandemiei. Administrația Statelor
Unite a scos la lumină o serie întreagă de informații conform cărora coronavirusul a fost un
produs de laborator fabricat în China, în colaborare cu așa-zise autorități medicale din Statele
Unite, deci inclusiv cu finanțare americană, pentru ca pandemiile Covid să se afle ulterior la
baza producției și comercializării, în cantități fabuloase și la prețuri tot fabuloase, a așa-
numitelor vaccinuri anti-Covid.
Aceste realități sunt astăzi devoalate de autoritățile din Statele Unite, vaccinurile sunt cu
desăvârșire interzise, iar, rând pe rând, toți cei care au complotat la această făcătură la nivel
mondial sunt identificați și puși sub anchetă. La fel, în ceea ce-i privește pe toți cei care se fac
vinovați de utilizarea banilor cetățenilor americani pentru propagandă și cenzură, atât în Statele
Unite, cât și în alte state ale lumii, inclusiv România.
Războiul Administrației Trump cu caracatița Soros, acuzată pentru multe din relele lumii în care
trăim, a atins punctul culminant și a depășit pragul ireversibilității, începând din momentul în
care a devenit evident și probat fără echivoc faptul că, prin intermediul acestei caracatițe,
născută în Statele Unite și dezvoltată în întreaga lume, mai ales în statele captive, au fost
cheltuite sume fabuloase în scopuri murdare din banii contribuabililor americani.
S-a descoperit, în termeni record, încă ceva și mai grav. Sub diverse pretexte, în Statele Unite,
tot pe bani federali, au fost pregătite pentru a fi puse în deplină funcțiune sute de locuri de
detenție, în care, sub diferite pretexte, urmau să fie „internați” cetățeni americani de toate
categoriile care își manifestau alte opinii decât cele oficiale.
În cea mai mare democrație a lumii, se dezvolta pur și simplu, prin intermediul statului subteran,
un stat de tip nazist cu toate caracteristicile sale.
Bătălia, așadar, este pe viață și pe moarte. Și, în aceste condiții, este cât se poate de firesc ca
Statele Unite să strângă rândurile cu toți partenerii strategici ai Washingtonului, inclusiv cu
autoritățile de la București.
Numai că, iată, într-un moment crucial, reprezentanții din vârful politicii de la București,
exceptând partidul AUR, au întors literalmente spatele Administrației Trump, plasându-se fără
ezitare în tabăra celor percepuți în prezent de Casa Albă, de noua administrație de la
Washington, drept dușmani declarați ai democrației de tip occidental.
Am sentimentul amar că instituția prezidențială de la București, guvernul și majoritatea
parlamentară au depășit, cu mare inconștiență și cu multă fermitate, punctul de ireversibilitate.
Fii primul care comentează