Am terminat Sezonul unu al serialului Urzeala tronurilor, cum au tradus ai noștri Game of Thrones. E mai mult decât surprinzător că n-am avut o clipă impresia unui final de sezon. La toate serialele văzute de mine până acum, inclusiv la Blacklist, finalul de sezon e suficient de echivoc pentru a da producătorilor posibilitatea de a renunța la Sezonul doi, în absența finanțării sau de teama ratingului. Dintre serialele urmărite de mine culmea a fost atinsă de producția franțuzească Innocente. Din câte am citit, imediat ce-am luat cunoștință de primul episod, serialul s-a făcut după principiul Vedem ce iese! Astfel că fiecare nou episod a fost produs de la o zi la alta. Ultimul – episodul 6 – a lăsat impresia limpede a unei Lichidări totale, cum spun afișele de pe vitrinele pe cale de a fi acoperite cu hîrtie de ziar. Într-un singur episod majoritatea personajelor negative au fost ucise, Innocenta a fost absolvită de crimă și, evident, s-a combinat cu omul vieții sale; de fapt noul om al vieții sale, vechiul a fost lichidat de realizatori cu două episoade mai înainte. Mi-a fost limpede că producătorii au pus gînd rău serialului. N-au mai avut bani, n-au avut succes, nu-mi dau seama. Sigur e că n-au vrut să plece fără a se achita minim față de telespectator.
Și i-au rezolvat acestuia toate așteptările de telenovelă.
Urzeala tronurilor pare din start conceput să dureze ani în șir. Finele Sezonului unu nu trece o clipă ca final de sezon de serial. Nici o problemă n-a fost rezolvată. Toate sunt lăsate pentru Sezonul doi. Atât de tare m-a descumpănit acest final care nu e final încât am pierdut o groază de timp (inclusiv pe Internet) pentru a verifica dacă nu cumva volumul unu, cumpărat de mine la pachet cu celelalte șase, cîte episoade s-au făcut, are lipsă un disc. Spre surprinderea mea nu-i lipsea un disc, cel care ar fi trebuit să aducă finalul echivoc, tipic serialelor.
De ce mă pasionează Urzeala tronurilor?
Pe lângă implicarea miticului, o implicare discretă și aș zice logică – asemenea prozei lui Bulgakov sau Marquez – fantasticul izvorăște din real în prelungirea acestuia și prin asta devine credibil. Pretendenta la tronul Dragonilor intră în focul pregătit pentru soțul mort, pășind calmă, ca și cum ar fi vrut să se sinucidă. O descoperim într-o secvență următoare, goală (i-au ars veșmintele), nevătămată, cu un pui de dragon pe umăr, presupus a fi ieșit din ouăle primite cadou de la soț. Brusca intruziune a fantasticului în real nu șochează, nu descumpănește, pentru că telespectatorul a fost pregătit pentru acest moment prin multe alte semne că dincolo de real stau puteri misterioase. Forța serialului o dau însă personajele. Puține sunt personajele care să nu fie veritabile personalități. O târfă achiziționată de Pitic are demnitatea unei doamne de la Curte. Doamnele de la Curte, în frunte cu Regina, sunt în sine tîrfe. Nu e prea greu să le schimbi cu tîrfele. Personalități, personajele sînt puse în mișcare de patimi, între care se detașează patima Puterii.
Din anumite puncte de vedere, Urzeala tronurilor stă pe aceeași teză ca și House of Cards. Numai că în House of Cards, cu excepția secvențelor de o rară artificialitate (ditamai vicepreședintele SUA împinge o muierușcă din media în calea metroului, de parcă investigația la care lucra ea ar fi putut trece dincolo de datul cu părerea într-un articol fără ecou), lupta pentru putere are efecte blânde în destinul personajelor. Te-a lucrat un coleg de partid sau un adversar politic; ți se poate întâmpla rău cel mult retragerea la pensie sau pierderea jobului. În lumea din Urzeala tronurilor pierderea bătăliei înseamnă tăierea capului și, nu de puține ori, măcelărirea familiei, transformarea fetelor în târfe pentru soldați, spulberarea averii, exilul pentru toată viața.
*
Scriam pe 12 martie 2014: Anunțînd scorul pentru care va demisiona, Crin Antonescu a stabilit mașinăriei PSD de fraudat alegerile rezultatul pe care trebuie să-l impună PNL
La Adevărul live de azi, miercuri, 12 martie 2014 (sper că-n viteza cu care bat n-am greșit ziua sau data), Crin Antonescu a declarat că va demisiona din fruntea PNL dacă partidul va obține sub 20% la europarlamentare.
Hm! fac eu, ca un neintelectual ce mă aflu.
Nu trebuie cine știe ce glagorie ca să te prinzi că obiectivul numărul unu al lui Victor Ponta la europarlamentare nu-l reprezintă obținerea locului întâi (din partea asta n-are griji, mașinăria PSD-istă de găleți, țuici și pungi cu Fuck you! pentru babele analfabete la engleză, va funcționa din plin), ci obținerea unui scor dezastruos de către PNL.
Dacă există vreun om de pe cuprinsul patriei urât de Victor Ponta și de Famiglia sa, acesta e Crin Antonescu. Nu numai pentru că liderul PNL e un veritabil pericol pentru Victor Ponta (spre deosebire de Traian Băsescu, un pericol de ochii lumii), dar și pentru că fostul partener de Alianță l-a sfidat pe el, PSD-istul din Iliescu-n fiu, arogant prin moștenirea genetică comunistă.
Tot ceea ce face Victor Ponta acum – de la folosirea lui Tăriceanu pe post de osie la șareta sa, până la ocheadele aruncate Penalilor din PNL – vizează răsturnarea lui Crin de la șefia Partidului pentru a-l înlocui cu o paiață dispusă să fie PSD și oală de noapte de e nevoie.
Anunțând scorul pentru care va demisiona, Crin Antonescu a stabilit mașinăriei PSD de fraudat alegerile rezultatul pe care trebuie să-l impună PNL.
Să fie Crin Antonescu sinucigaș?
Fii primul care comentează