Pare de necrezut, dar exact în zilele în care Olanda ridică întrebări privind statul de drept în România și cînd este în joc o miză politică și diplomatică majoră se produce una dintre cele mai jenante (golănești, descalificante, revoltătoare, cusute cu ață albă, mînărite și puse la cale de statul paralel) decizii din ultimii ani de Justiție.
Un complet de trei al ÎCCJ, format din judecătoarele Lucia Tatiana Rog, Lavinia Lefterache și Alina Ioana Ilie, l-a achitat pe procurorul Mircea Negulescu, zis Portocală.
Un fapt juridic ofensator pentru ideea de justiție și o argumentație descalificată pentru o motivare juridică. Conform celor trei judecătoare, albirea lui Negulescu Portocală a fost decisă în baza argumentației că „fapta nu există”.
Nu există pe Dracu! Procedurile abuzive ale lui Negulescu Portocală au fot dovedite, auzite, au lăsat urme și sunt cunoscute de toată populația României, fiind la un moment dat cel mai grăitor exemplu pentru abuzul de drept, pentru funcționarea statului paralel, pentru teroarea practicată în Parchetul de la Ploiești.
Pentru aceste fapte și pentru comportamentul său, Mircea Negulescu a fost dat afară de două ori din magistratură. Repet, abuzurile sale au devenit atît de cunoscute încît au fost subiectul unor nenumărate poziții publice. Tot dezmățul și toate abuzurile lui Negulescu Portocală aveau forța faptelor scoase în văzul lumii, au circulat prin urechile tuturor, probele au trecut pe sub ochii tuturor celor interesați. Numai cine murea de dragul telenovelelor și al glumelor grosolane din Las Fierbinți nu s-a oprit să le vadă și să le cîntărească.
Și, cu toate acestea, trei judecătoare (Doamne, cum au ajuns să judece?) îl albesc pe individul dat afară de două ori din magistratură. Astfel, cele trei au dispus achitarea lui Mircea Negulescu pentru:
-cercetare abuzivă;
-participație improprie în modalitatea instigării la săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare;
-influențarea declarațiilor martorilor;
Tot ce-am auzit și am văzut noi la Mircea Negulescu, toate golăniile și vulgaritățile, falsurile și constrîngerea pentru ticluire de probe „nu există„. Am fost niște orbi, niște proști, niște aerieni ai dreptății. Așa se făcea justiție în statul de drept condus de Kovesi și Florian Coldea în cîmpul tactic conceput de generalul Dumitru Dumbravă. Și se face și acum! Achitarea lui Negulescu Portocală nu-i decît prelungirea aceluiași sistem pentru care România plătește inclusiv cu ne-admiterea în Schengen.
Să încercăm să dezlegăm lucrurile. Abia acum începe să aibă un sens vizita neașteptată și zgomotoasă a Laurei Codruța Kovesi în România. Ne-am înșelat cînd ne-am imaginat că Madama a venit să-și plătească angaralele și să-și croiască niște haine pe noua măsură și funcție. Întîlnirile și cotrobăielile sale pe la Ministerul Justiției, pe la DNA și pe la Pachetul General, în ciuda faptului că este persoană cu dosare nelămurite, încep să își arate efectele. Tot mecanismul de teroare judiciară de la Ploiești practicat de Negulescu Portocală și de echipa de acolo (Lucian Onea și Giruela Diaconu) era sprijinit, supervizat și practicat cu acordul Laurei Codruța Kovesi.
O condamnare a lui Negulescu Portocală în sentința de fond, dată și cu sprijinul Gabrielei Scutea (cea care a semnat protocolul PICCJ-SRI în 2009, a cerut achitarea lui Negulescu) ar fi dus la dezvăluiri cutremurătoare. Adică ar fi devoalat felul în care se dădeau ordinele și tehnicile de executare juridică ale Codruței Kovesi pentru condamnarea celui luat în colimator. După toate datele cazului, dosarul Portocală, întocmit de un procuror profesionist, Elena Iordache (președinte la Asociația Procurorilor din România) nu suferea nici de lacune, nici de superficialitate. Dimpotrivă! Avea datele unui dosar beton în care se află probe privind practicile abuzive de la Ploiești. Și, cu toate acestea, mulțimea de probe și de evidențe a fost înfruntată, iar Negulescu Portocală achitat în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală – “fapta nu există”.
Numai o presiune extraordinară și o interferență a Binomului putea produce o asemenea încheiere. Altfel, profesional, concluzia cu „fapta nu există” nu are nici un temei, nici o acoperire. Ba are sensul unei grosolane ofense publice!
De ce ar fi Codruța Kovesi la baza unei asemenea presiuni? Pentru că o condamnare a lui Negulescu Portocală ar fi fost o confirmare a abuzurilor comise în mandatul ei și a existenței Binomului. Și, astfel, demiterea ei de către președintele Klaus Iohannis n-ar mai putut suferi nici o contestare. N-ar fi avut nici un argument. Și abuzurile Madamei ar fi rămas bătute în cuie definitiv.
Ce decurge din asta? Codruța Kovesi poate zice că a fost o victimă în România, Parchetul nu mai contestă achitarea lui Portocală, iar ea se poate întoarce cu pretenția că este curată și că a fost victima președintelui Iohannis.
Vorba unui cunoscut. Albirea lui Negulescu Portocală în văzul lumii seamănă oarecum cu o tentativă de albire a celebrului Râmaru!
Asta într-un stat de drept vizibil butaforic și care întîmpină opoziții serioase pentru admiterea în Spațiul Schengen.
„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL COTIDIANUL.RO”
Fii primul care comentează