Astăzi, într-una dintre pastilele pe care urmează să le postez, m-am referit
la cea mai recentă călătorie de super lux întreprinsă de Klaus Iohannis în
„aeronava milionarilor”. Acesta se deplasează la New York, la cea de-a 79-a
sesiune a Națiunilor Unite. Și mi-a exprimat speranța că un nou președinte
nu numai că va renunța la asemenea practici, dar ne va pune la dispoziție
și informațiile necesare pentru a vedea ce sume exorbitante a cheltuit în
acest fel președintele Klaus Iohannis. Am putea să aflăm atunci câte școli
s-ar fi putut construi din banii irosiți în acest fel.
Cred că preocuparea mea este îndreptățită. Cele cinci „guverne ale sale”,
înscăunate de Klaus Iohannis, au adus România la sapă de lemn. De acum
înainte, generații întregi vor fi silite să pună la loc ceea ce au risipit alții. Iar
asta vine la pachet cu situația dezastroasă a învățământului românesc.
„România educată”, singurul proiect de țară promis timp de 10 ani de către
președintele zburător, a eșuat, astfel încât numărul analfabeților funcțional
a devenit mai mare decât oricând. Ca de altfel și numărul tinerilor care nici
nu învață și nici nu muncesc. Cei care în final vor îngroșa numărul
pușcăriașilor.
Și tot astăzi am mai citit o știre interesantă pe Știripesurse.ro. Am preluat-o
și noi pe Corect-News. Este vorba despre o gravă inepție, care din păcate
nu este singura existentă în programa școlară. În programa pentru clasa a
5-a, în materia intitulată „Educația socială”, părinții sunt prezentați în
postură de opresori, iar copiii sunt sfătuiți pur și simplu să fugă de acasă.
Așadar Ministerul Educației deformează într-un asemenea hal realitatea,
încât din incidente absolut izolate, care constituie în mod vădit excepții,
face reguli, iar regulile îi îndeamnă pe copiii de vârstă școlară să se revolte,
să adopte fel de fel de forme de rezistență, iar în final să fugă de acasă. Și
ne oferă în acest sens chiar și exemple. Iar părinții astfel anatemizați nu
sunt prezentați ca exercitând acte de violență fizică asupra copiilor. Printre
exemplele negative de comportament parental se numără obligarea
copilului să învețe pentru a intra la medicină. În concepția celor cinci autori
ai acestui manual, un părinte cât de cât exigent echivalează cu un părinte
opresor, iar un copil care nu-și înțelege interesul devine victimă.
Ce îi învățăm în aceste condiții pe copii? Pentru ce alocăm fonduri dintr-un
buget altfel sărac, dacă în final rezultatul este de a-i îndemna pe tineri să o
ia razna și să fugă de acasă? Oare Ministerul Educației este chiar fără
stăpân? Oare comisiile de specialitate ale Parlamentului României nu se pot
implica pentru a opri asemenea derapaje? Oare Guvernul nu poate juca
niciun rol? Dar asociațiile părinților și ale elevilor, ele ce au de spus?
Fii primul care comentează