Luni se desfășoară micul eveniment al gurilor mari. Se întâlnesc „suveraniștii”. Adică George Simion, Diana Iovanovici Șoșoacă și Cozmin Gușă. Ideea ar aparține cucoanei, primul europarlamentar român scos pe sus din Parlamentul European, ultimul produs al spiritului lui I.L. Caragiale în politica românească. Teoretic, ideea nu este rea, chiar dacă reprezintă o găselniță provocatoare pentru oamenii aflați cam sub același fel de steag.
Scriu aceste rînduri luni dimineața, cu cîteva ore înainte ca reuniunea celor trei să înceapă. Fac precizarea, pentru că mi se pare a fi o firavă producție de marketing politic care se poate termina înainte să se desfășoare. Nu din cauza ideii, ci a personajelor. Trei așa mari închipuiți încap cu greu sub același acoperiș, necum în slujba aceluiași ideal. Ne aflăm în fața celor mai găunoase personaje din ultimii ani, personaje cu ego-uri elefantine cantonate pe aceeași insulă de patriotism declarativ. Explicația este simplă. Nici nu mai aveau loc pe altundeva. Eu sper ca reuniunea să se țină. Ar ajuta și la lămurirea electoratului, și la curățirea scenei politice. Fie se leapădă de famfaronadă (eu zic, imposibil!) și pune baza unei alianțe a celor două partide (Cozmin Gușă nu-i decît șeful găoacei numită „Clubul de gîndire Gold”), fie se despart definitiv.
Sper ca întîlnirea să se desfășoare cu telefoanele deschise, conectate pe Facebook și pe calea undelor. Așa trăiesc toți trei. Sunt înfometați de audiență și vizibilitate. Și de putere. Am avea parte de tot farmecul românesc al acestui moment, să-i zicem politic, deși nu-i decît o manifestare publică a trei caractere care nu pot face o echipă nici dacă îi legi cu lanțuri. După cum au prestat pînă acum, cei trei nu sunt dintre cei care pot bea nici măcar o bere pînă cînd se golesc halbele. Diana Soșoacă n-a putut face tandem politic nici cu bărbatul ei, Cozmin Gușă a stîrnit zîzanie și a încercat să încalece cu delirul său toate grupurile și pe toți cei pe care i-a întîlnit.
În ce-l privește pe George Simion, în ciuda faptului că este cel mai pregnant, dă semne că a fost luat de val. Nu poate depăși formatul din care a apărut. Adică spiritul unei galerii. După europarlamentare, AUR în loc să devină un partid mai solid, s-a ușurat simțitor. A rămas tot o grupare în jurul lui George Simion. Cu oastea de strînsură izbutită în ultima vreme (indivizi ejectați sau eșuați de pe la mai toate partidele politice) și după conglomeratul de idei și inițiative, numai suveranist de cale lungă nu poate fi. Și nici la mare prietenie nu se poate lega cu Șoșoacă și cu Gușă. (Am putea folosi și dictonul cu două săbii în aceeași teacă. Nu merge, pentru că este vorba de trei și nici una nu taie. La urma urmelor, în raport cu politica mare, nu sunt săbii, ci doar niște bricege rămase la nivelul de curățat cartofi.)
Cei trei se întîlnesc pentru că au parte de o provocare. Îi poate salva, dar le poate fi și fatală. Deocamdată, îi leagă doar cele cîteva cuvinte pe care le folosesc cel mai des. Îi aseamănă dorința de putere și îi despart interesele și caracterele ultra egolatre. Diana Șoșoacă și Cozmin Gușă n-au nici un strop de vocație a grupului unit de un ideal. Pe amîndoi îi animă dorința de a fi mai în față. Nu ne rămîne decît să așteptăm documentele și concluziile acestei întîlniri pitorești.
Nici nu ar putea fi altfel la o reuniune a Cațavencilor români din anul 2024.
Fii primul care comentează