Deși ca amploare în realitate și în media, mitingul de protest din Piața Victoriei, de sîmbătă, 11 iunie 20022, inițiat de cîteva ONG-uri a fost un eșec, totuși din punct de vedere al semnificațiilor politice el rămîne un eveniment istoric:
Pentru prima dată din 2014, Societatea civilă a organizat un protest împotriva lui Klaus Iohannis punîndu-l sub acuzare pentru tentativa de Sereizare și Militarizare a țării.
O acuzație gravă dacă ne gîndim că pentru Societatea civilă Klaus Iohannis a fost pînă acum Eroul Luptei împotriva tendințelor antidemocratice ale PSD.
Argumentul principal al acuzației l-a constituit asumarea de către Klaus Iohannis a viziunii primitive a drafturilor elaborate în pregătirea Pachetului de Legi ale Securității Naționale.
Teoretic Klaus Iohannis putea rămîne în afara disputei privind drafturile Legilor. Așa cum se știe, în perspectiva celor 10 legi ale Securității Naționale, Serviciile au alcătuit un soi de drafturi, exprimînd viziunea lor asupra acestor legi sau mai precis ceea ce ar vrea ele ca legile să conțină. Legile sînt însă inițiate de Guvern. Drafturile primite de Guvern nu sînt în nici un caz Legile așa cum vor ieși ele de la Guvern și care vor fi trimise la Parlament. La acest adevăr s-a referit Klaus Iohannis la Buzău, la o conferință de presă avînd drept fundal copii care nu-și găseau astâmpărul dat fiind că se plictisiseră de spatele prezidențial întors spre ei:
„Noi avem anumite legi pe domeniul securității naționale care au fost făcute la începutul anilor ’90, cînd democrația a fost nouă, s-a încercat să se construiască instituții moderne, europene, care respectă drepturile cetățeanului. Însă, în timp, știm că lucrurile trebuie adaptate contextului. Pentru asta, a fost întocmit un proiect, cîte un proiect pe aceste legi. Acum ne aflăm în faza în care avem primul draft. Acesta nu este destinat publicului larg, este un prim draft care urmează să fie analizat de Guvern, de CSAT, pe urmă de Parlament.”
Klaus Iohannis n-a făcut altceva decît să confirme de la cel mai înalt nivel al statului român ceea ce alți lideri politici sugeraseră și presa bănuise:
Documentele apărute în presă, exprimînd o viziune securistică despre rolul și locul Serviciilor în societate, sînt niște simple drafturi alcătuite de Servicii la cererea guvernului, ceva în genul Să vedem și ce vreți și voi de la aceste Legi, nu de alta dar voi sînteți beneficiarii!
Deși nimeni nu și-a asumat elaborarea acestor drafturi, totuși e mai mult ca sigur că ele au fost întocmite de Serviciile secrete ale României. E drept, în zilele din urmă, SIE a dat un Comunicat ambiguu din care rezultă că propunerile Serviciului au avut aprobare de mai sus, iar SRI, printr-o Declarație a lui Eduard Hellvig, s-a delimitat de ele. Dacă ne gândim bine însă la procedurile standard în astfel de cazuri, e greu de imaginat că Guvernul n-a cerut Serviciilor, beneficiare ale acestor legi, propuneri privind conținutul lor.
În mod normal, Klaus Iohannis ar fi trebuit să se oprească aici. Ba mai mult, să insiste că e vorba de niște drafturi, arătîndu-le și chiar rupîndu-le, pentru a ne convinge că sînt lipsite de importanță. Klaus Iohannis nu numai că nu s-a rezumat la necesara precizare că nu sînt legile, nici măcar proiectele, ci niște drafturi. El a denunțat scurgerea în presă și a amenințat pe cei care au dat documentele, ba chiar și pe cei care le-au publicat:
„Cineva, și știm cine, a considerat că este bine acum să le dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijorați, cu toate că avem doar un prim draft. Aceste legi vor intra în discuția Guvernului, vor fi dezbătute, vor intra în CSAT, vor fi dezbătute, vor fi modificate.”
Nici un cuvînt despre securismul manifest din aceste propuneri ale Serviciilor.
Și dacă adăugăm oțărîrea la scurgerea în presă a acestor documente despre ce poate fi în capul celor de la Servicii, e de înțeles de ce președintele a fost identificat drept complicele Serviciilor în promovarea propunerilor aberante.
Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis?
Așa cum am spus și în Jurnalul meu video, Klaus Iohannis nu e omul care să nu-și poată ține gura.
Întrebările care i se pun la conferințele de presă sînt riguros controlate. Cea despre Legile Securității Naționale putea lipsi. Admițînd că totuși Presa ar beneficia în regimul Klaus Iohannis de o libertate reală, președintele putea răspunde la întrebarea imposibil, de evitat, că nu se pronunță dat fiind că e vorba de niște ciorne.
După cum s-a văzut însă, președintele a ținut să se pronunțe în Scandalul Drafturilor, deși putea să evite intervenția. Ba mai mult, în loc să bagatelizeze Scandalul, el l-a amplificat acuzînd ambiguu scurgerea î presă. Ambiguu pentru că el n-a precizat, cum ar fi trebuit, că eroarea e a celor care au dat documentul, lăsînd impresia că Presa nu trebuia să-l publice o dată ce l-a primit.
Nu de puține ori, excesul de precizie trezește suspiciuni.
În cazul de față trezește suspiciuni violența cu care Klaus Iohannis a condamnat scurgerea în presă.
Să fie vorba de un exces ostentativ pentru a contracara suspiciunea că el le-a dat presei?
Nu-i exclus.
Dacă n-ar fi izbucnit Scandalul, propunerile Serviciilor ar fi ajuns la Guvern, pentru a fi luate în seamă la alcătuirea Proiectelor.
Cine ar fi avut curajul să respingă propunerile aberante știind că Serviciile țin la ele?
Nici măcar Klaus Iohannis.
Nu de alta dar Klaus Iohannis e pe final de mandat.
Și experiența lui Traian Băsescu ne spune că în ultimii ani de mandat președintele devine vulnerabil la loviturile Serviciilor, conștiente că e vorba de un Stăpîn fără putere.
Scandalul public uriaș a fost un strașnic dat Serviciilor peste mîna în care țin bulanul.
E greu de presupus că acum ele mai pot insista să li se accepte propunerile aberante.
Klaus Iohannis le poate replica arătîndu-le proporțiile Scandalului.
De ce să nu credem că în acest scop el le-a dat Presei.
Și tărăboiul făcut de el, pentru că Documentele au date Presei, o formulă deșteaptă de a abate atenția de la el.
„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO”
Fii primul care comentează