Scârțâie din toate încheieturile alianța celor două partide aflate la
guvernare. Din mai multe perspective, ea a devenit doar formală. Cuțitele
nu se mai ascut pe sub masă, ci au început să fie manevrate de către
protagoniști la vedere. Pesediștii și peneliștii se înjură ca la gura cortului.
Paradoxul este însă că, în același timp, și unii și alții susțin că, de dragul
stabilității, se sacrifică și vor guverna până după alegeri. Iar la nevoie, tot
de dragul stabilității, vor mai rămâne la Palatul Victoria încă opt ani. Care
stabilitate?
Din punct de vedere economic, judecând lucrurile la rece, fără niciun fel de
partizanat, România se dovedește a fi unul dintre cele mai instabile state
din Uniunea Europeană. Cu datorii mari, care cresc exponențial și, ce este
mai grav, cu datorii care nu mai pot fi restituite, decât în condițiile în care
alte și alte asset-uri deținute de statul român urmează să fie vândute pe
nimic, integral sau pe bucăți. Să reținem că marea problemă nu o
constituie datoriile în sine și poate nici măcar uriașele dobânzi, cele mai
mari din Europa, la care statul se împrumută pentru a rostogoli gaura și
imposibilitatea de a restitui respectivele datorii, prin creșteri viitoare
semnificative ale veniturilor aduse în bugetul de stat. Din această
perspectivă, orice calcul matematic ne demonstrează că România este pe
butuci. O țară pe butuci sub aspect economic este evident o țară instabilă
financiar. Iar instabilitatea financiară generează, mai devreme sau mai
târziu, instabilitate socială și politică.
Despre ce stabilitate vorbim ca fiind asigurată prin sacrificiul PSD-PNL, cele
două partide care au creat struțo-cămila aflată la guvernare? Există vreo
stabilitate în domeniul educației? Nicidecum. Toate statisticile
demonstrează că, din această perspectivă, România se duce de râpă cu
pași repezi. Există vreo stabilitate în materie medicală? Se simt românii în
siguranță știind că taxele pe care le-au plătit sunt utilizate la nevoie pentru
a le fi ameliorată starea de sănătate? Evident, nici în acest domeniu nu
există stabilitate. Și uite așa, rând pe rând, dacă analizăm toate domeniile,
vom constata că toate asigurările pe care le primim privind „sacrificiile”
făcute de cele două partide de dragul stabilității, sunt simple gogorițe.
Mai rămâne să vedem ce e cu ultima redută. Ultima redută în invocarea
stabilității României ar putea fi cea legată de siguranța națională. Vezi
Doamne, prin sacrificiul struțo-cămilei PSD-PNL, acela de a înghiți broaște
rămânând împreună, este asigurată protecția militară a României, un stat
care din nou vezi Doamne reprezintă un important factor de stabilitate în
NATO și UE, la Marea Neagră, la gurile Dunării și pe frontiera sud-estică a
Occidentului. Și acest ultim argument este la fel de fals ca și toate celelalte.
Armata română nu s-a dezvoltat în niciun fel sub guvernele PSD-PNL. Nu
avem mai mulți militari, cei care există nu sunt mai bine pregătiți, nici mai
bine echipați și nici mai bine înarmați, iar inter-operativitatea între diverse
arme ale oștirii române este practic inexistentă. Singurul factor de
stabilitate despre care s-ar putea vorbi nu este intern, ci este extern. Este
dat pur și simplu de prezența masivă în România a forțelor NATO și de
garanția conferită de partenerii noștri atlantici că, la nevoie, ar putea fi
activat faimosul articol cinci din pactul NATO pentru declanșarea
operațiunilor de apărare a României în cazul unui atac. Dar această situație
nu s-ar schimba, indiferent cine s-ar afla la Palatul Victoria. Nici dacă acolo
desantează suveraniștii, demonizați în mod incorect cum că ar fi extremiști
sau putiniști sau anti-atlantiști. Excepțiile gen Șoșoacă, și ele destul de
discutabile, sunt doar excepții care confirmă regula.
Prin urmare este timpul, acum când ne apropiem de alegerile parlamentare
și prezidențiale, să nu ne mai lăsăm amăgiți cu ideea, transformată în
prejudecată, că numai struțo-cămila PSD-PNL poate asigura stabilitatea
României. Atât cât e de stabilă România, atât cât ne iluzionăm că este ea
stabilă, rămâne stabilă indiferent cine vine la Palatul Victoria și chiar
indiferent dacă, în urma unei moțiuni de cenzură, am avea un guvern
minoritar de tehnocrați sau de uniune națională.
Fii primul care comentează