Pentru aceia dintre dvs. care aveți ținere de minte, l-am parafrazat pe
domnul Klaus Iohannis. Care, vorbind despre „România lucrului bine făcut”,
și-a axat discursul prezidențial asupra unora dintre obiectivele cardinale pe
care le viza, cel puțin la modul declarativ, Partidul Național Liberal în urmă
cu zece ani. Din păcate, a fost prea leneș pentru a se ține de vorbă. Dar un
element trebuie totuși reținut. Și atunci, ca și acum, PNL a fost incapabil
să-și fixeze câteva obiective clare, care să vizeze dezvoltarea României.
Sesizând acest lucru, cei care s-au ocupat de strategia de comunicare a
candidatului Klaus Iohannis au introdus acest element și respectiv acest
slogan în discursul său prezidențial. Acum, trăim în România lucrului rău
făcut. Și cum se pronunță partidele în raport cu această stare de lucruri?
Este o întrebare cât se poate de legitimă acum, în pragul alegerilor
parlamentare. În definitiv, care este obiectivul – sau care ar trebui să fie –
competiției pentru ocuparea cât mai multor poziții în Senat și în Camera
Deputaților? La prima vedere, atingerea unui număr suficient de mare de
mandate, pentru asigurarea participării la viitoarea majoritate parlamentară
și, prin urmare, la viitoarea guvernare. În acest scop, ar fi cât se poate de
logic ca problemele cu care se confruntă România să fie trecute în revistă
de toate partidele politice, iar acestea să propună soluții pentru rezolvarea
acestora. Astfel încât cetățeanul să știe pentru parlamentarii cărui partid
politic este mai bine să voteze. Până în prezent însă, asemenea analize,
teme și soluții lipsesc din retorica partidelor politice.
O excepție care confirmă în mod surprinzător această stare de confuzie și
de abureală o reprezintă AUR. În numele AUR, George Simion ia în piept,
rând pe rând, teme extrem de importate pentru prezentul și viitorul
României. Încet, dar sigur, păstrând un ritm constant, George Simion
conturează un program politic care ar putea convinge un număr mai mare
de cetățeni decât cei care s-au lăsat convinși la europarlamentare să voteze
candidații AUR pentru Senat și Camera Deputaților. Atâta doar că liderul
AUR o face mai degrabă în susținerea candidaturii sale prezidențiale, decât
în numele partidului pentru eventualul succes al acestuia la parlamentare.
Cade și el în capcana în care, în urmă cu zece ani, a căzut Klaus Iohannis.
Care nu s-a rezumat la ceea ce în mod constituțional cade în sarcina
președintelui, ci, vorbind despre „România lucrului bine făcut” a conceput și
a promovat un program politic nu al candidatului la Cotroceni, ci al
partidului pe care îl reprezenta în calitate de președinte. Dar măcar a
promis ceva. Și George Simion promite ceva în numele colegilor săi, deși o face pentru a-și promova candidatura la prezidențiale. Îi cunosc pe câțiva
dintre liderii AUR și pun mâna în foc că, dacă George Simion ar fi avut
încredere în ei, aceștia ar fi fost capabili să elaboreze un program realist de
guvernare, lăsându-i președintelui sarcina de a promova exclusiv un
program prezidențial.
Celelalte partide care își propun să formeze o viitoare majoritate
parlamentară, să-și trimită reprezentanții în Executiv și să guverneze
România în viitorii ani nu vin însă cu niciun fel de ofertă către cetățeni.
Reprezentantul PSD s-a dus la Putna pentru o inspirație divină, care să-l
lumineze dacă trebuie să candideze sau nu pentru funcția prezidențială.
Înainte de toate însă și indiferent de decizia pe care o va lua, Marcel
Ciolacu este președintele unui partid plasat până una alta pe primul loc sub
aspectul bazinului electoral. În calitate de președinte PSD, dar și de lider
politic care s-a experimentat în calitate de premier la Palatul Victoria, ar fi
trebuit să conceapă, în colaborare cu comisiile de specialitate ale partidului,
un program de guvernare. Este regretabil că, în condițiile în care știe cu ce
probleme se confruntă România, el nu a făcut niciun efort în acest sens.
Așa că, până la urmă, candidații PSD la Senat și la Camera Deputaților vor
merge ca un fel de câini surzi la vânătoare, solicitând voturi fără să dea la
schimb nici măcar promisiuni.
O vastă experiență în materie de guvernare o are și PNL, inclusiv „Un ostaș
în fruntea țării” – care țară, nu se precizează în panourile publicitare –, dar
nici acest partid nu a fost capabil să ne prezinte un program politic care să
facă România mai bună pentru cetățenii ei decât este în prezent. Și fără a
mai intra în alte detalii, această situație este valabilă și pentru USR, și
pentru UDMR. După cum remarcați, eu nu le solicit celor fără de partid care
și-au anunțat candidatura la prezidențiale să elaboreze și să ne prezinte
programe alternative de guvernare, dar mă aștept cel puțin să primesc și
să pot compara programe prezidențiale.
În România lucrului rău făcut, majoritățile parlamentare care au dat
guverne s-au dovedit extrem de deficitare în câteva domenii, fără de care
nu vom putea niciodată vorbi despre prosperitatea României. Cum ar fi
educația, sănătatea, transporturile rutiere, feroviare, aeriene și fluviale,
domeniul energetic, protejarea mediului, reforma reală a justiției, lupta
împotriva traficului și consumului de droguri și așa mai departe. Evident,
suntem extrem de deficitari și în aceea ce privește politica de apărare sau
modul în care colectăm impozitele și taxele și în care combatem marea și
mica evaziune fiscală. Cum de este posibil ca niciun partid să nu fi
prezentat până acum un program complex de guvernare pentru
eventualitate în care ar ajunge la putere și și-ar trimite reprezentanții în
echipa guvernamentală?
Sau această gravă omisiune este comisă cu bună știință, pentru ca
cetățenii să fie cât mai aburiți și să se manifeste în fața urnelor ca niște
persoane turmentate, amețite sau chiar îmbătate cu apă rece? Și să-și
aleagă viitorii reprezentanți în Parlament nu în funcție de obiectivele
partidelor pe care le reprezintă, nu în funcție de modul în care aceștia se
potrivesc cu respectivele obiective, ci în raport cu imaginea creată în jurul
unora sau altora dintre protagoniști de către nesfârșitul spectacol de circ
politic și mediatic.
P.S.: Pe de altă parte, dacă stau strâmb și judec drept, mă întreb cum
Dumnezeu aceste partide care au guvernat pot identifica probleme cu care
se confruntă această țară, probleme pe care în bună măsură ei înșiși le-au
creat cât sau aflat la guvernare. Sau pur și simplu pe unele dintre ele le-au
ignorat.
Fii primul care comentează