Când am auzit că guvernul nostru are două sute de secretari de stat (sau cu rang de) și încă vreo 30 de miniștri (sau cu rang de) am zis că numărătoarea o fi fost făcută în stil jurnalistic sau după tehnica lui Pristanda. De multe ori, am căscat ochii la cifrele de miliarde avansate cu diverse ocazii de ziariști, în fapt niște calcule în lei vechi, lansate în cifre nedenominate pentru a perplexa și pentru a înfuria poporul. Când era să îndulcească situația, treceau pe lei noi, ziși și RONI, semn că este vorba de mult mai puțini bani. Pe scurt, la pagube se folosesc miliarde, la alocații și salarii, leul denominat, cu exclamații în genul „Puțin, dom’le, puțin de tot!“
Așa și cu miniștrii! Cînd partidul este copleșit de obligațiile electorale sunt prea puțini față de nevoile din teritoriu. Și se inventează alte posturi. Când este vorba despre promisiuni, sunt prea mulți candidați și bani și promit imediat o reducere. Cînd discută bugetul, bani sunt câți trebuie. Fondurile ajung pentru toți. Dacă nu, taie de la alții sau împrumută. Uneori, transferă de la alte capitole de cheltuieli. Întotdeauna, găsesc ei o soluție.
Cu 230-250 de miniștri și secretari de stat facem treabă. Sau ne facem că ne merge bine! Dacă nu sunt suficienți, mai putem adăuga. Suntem doctori la creșterea numărului de posturi. La reducere, surdo-muți.
Și, totuși, unde naiba încap atâția miniștri și secretari de stat? Nici nu știm în câte camere stau sau de câte mai au nevoie. Sunt convins că una dintre problemele guvernului vine de la închirierea spațiilor de birouri modernizate în care să beneficieze de condiții de lucru. Și cu câți șoferi și secretare? Eu cred că măcar un șofer și o secretară de căciulă. Și cu unu, cel mult doi consilieri. Ar rezulta un aparat de o mie de oameni! Nu-i așa că ar mai trebui cel puțin 600 de autoturisme de serviciu? Cele cumpărate de Poliție nu se pun! Alea sunt de viteză, nu de legănare. Or, noi suntem celebri pentru funcționarii și politicienii care dorm pe scaunul din spate.
O soluție ar fi creșterea numărului de miniștri plini și adăugarea a încă trei-patru posturi de prim-ministru. Unul pentru economie și finanțe, unul pentru infrastructură și altul cu probleme sociale, inclusiv sport. Al patrulea ar fi de rezervă și protocol. Sau am putea recurge la împărțirea lor pe priorități. Unul la Anticorupție, altul la Aprobări de contracte, un altul la Împrumuturi și, ultimul, la Rezolvarea problemelor venite de la partide.
Ca să meargă treaba ar trebui să investim și în coordonare. La așa țară complicată, eu zic că ne-ar trebui și doi președinți, dacă nu trei. Unul de exterior, pentru călătorii pe la cancelariile și monumentele lumii, și unul de interior, pentru medierea scandalurilor între partide și pentru liniștirea agitațiilor din societate. Nu de alta, dar munca lor nu se vede de nici un fel! Doar bugetul umflat este un semn sigur de prezență și agitație. Și un președinte de rezervă, de scos în cazul în care se îmbolnăvește titularul sau îl cheamă nevasta și părinții la ordine. Plus două avioane sigure cu salon la dispoziție. Un lung curier și unul mai mic pentru navetă la Sibiu sau la Cluj. Probabil, am mai avea nevoie de încă 300-450 de funcționari și treburile vor merge strună.
Abia atunci, țara noastră ar rîde ca o floare în glastră, pe partea pe care bate soarele.
Fii primul care comentează