De ani și ani, tăcem ca proștii și înghițim de la oficialii maghiari tot soiul de declarații explicite sau aluzive privitoare la Transilvania. Politicienii și elitele maghiare o țin langa cu tot soiul de afirmații pe șleau sau în coadă de pește. Nu afirmă clar că Transilvania le-ar aparține sau că o vor înapoi cu orice preț, dar se învârt în jurul dosarului și fac din Tratatul de la Trianon un moment tragic pentru poporul maghiar. Exprimările tranșante sunt folosite mai ales de emigrația maghiară din SUA și vestul conservator european. Explicația este simplă. Oficialii sunt precauți și se tem să fie luați la refec pentru încălcarea prevederilor Tratatului de Aderare și a codului de comportament derivat din statutul de membru al Uniunii Europene și al NATO. Însă șopârlele, aluziile sau strâmbele continuă cu orice prilej. Ungurii nu încetează să-și aducă aminte de un moment istoric, iar conducătorii lor cultivă această rană și încearcă să o ridice la politică de stat. O țin langa peste tot. Susțin aceleași lucruri la reuniuni internaționale, tipăresc diverse cărți și materiale de propagandă, fac seminarii și construiesc strategii care în subtext transmit și urmăresc același lucru.
Ce facem cu harta Ungariei Mari?
Începând cu guvernul Viktor Orban, Ungaria a transformat pierderea Transilvaniei într-o temă politică, iar idealul reîntregirii națiunii maghiare într-un program implicit electoral, într-o aspirație, într-un fundal ideologic pentru politica națională a statului ungar. De ani buni, idealul Ungariei Mari, al Ungariei Reîntregite poate fi identificat în toate discursurile importante, chiar și în vorbirea unor maghiari din România.
Ca niște cetățeni români toleranți, ce putem face? Tăcem, înghițim în sec și evităm să răspundem, chiar dacă, uneori, abia ne mai strunim reacțiile piperate. A răspunde la toate insinuările și săgețile maghiare înseamnă a reveni încet-încet la tensiunile de altădată. Ceea ce trebuie evitat. Ar fi egal cu niște pași spre redeschiderea dosarului la care ungurii zădărăsc de atîta vreme. Iar Ungaria atât așteaptă. Curtea pe care Viktor Orban o face insistent lui Vladimir Putin și Rusiei și insistența cu care încearcă să se lipească și la conservatorii americani tot o pregătire pentru un asemenea moment ne indică.
Ultima afirmație a unui oficial maghiar, semnalată de săptămîna trecută, ne arată că ungurii au adăugat încă o octavă la strigătul lor destinat ecourilor internaționale. La aniversarea de la Porva (județul Veszprem), secretarul de stat Peter Szilágyi, adjunctul lui Viktor Orban pentru politica națională, a zis, conform Hirado.hu:
„Am decis să începem reunificarea națiunii, maghiarii care trăiesc în străinătate vor deveni din nou membri cu drepturi depline ai națiunii”.
Peter Szilagyi a mai zis că va exista „un viitor maghiar în bazinul carpatic”, că „limba, tradițiile și cultura noastră maternă nu vor face doar parte din memorie, ci și din realitatea vieții cotidiene.” „Din 2010, guvernul maghiar lucrează pentru a-și îndeplini această speranță. Drept urmare, 150.000 de maghiari care trăiesc în străinătate au devenit parte a națiunii maghiare de drept public”.
„Scopul guvernului este de a face posibil ca ungurii care locuiesc în străinătate să prospere în patria lor, să consolideze identitatea maghiară a comunităților”.
Szilágyi a mai precizat că, în urmă cu 13 ani, a fost luată decizia de a nu „permite granițelor naționale să ne despartă de compatrioții noștri”.
„Am decis să începem reunificarea națiunii, maghiarii care trăiesc în străinătate vor deveni din nou membri cu drepturi depline ai națiunii ”, a mai spus Szilagyi.
Ne aflăm în fața unor detalii de politică a statului ungar privind legăturile cu maghiarii din afara granițelor țării. Citite cu atenție, ele conțin semnele unei strategii pe termen lung, elaborate în așteptarea unui moment prielnic.
Preocupările statului maghiar de a menține cultura și limba, inclusiv educația tinerilor din afara Ungariei, la un nivel apropiat sau egal cu cel din interior este un fapt onorabil. Și România încearcă același lucru, dar mult mai puțin coerent, cu mai puține resurse și cu un personal improvizat.
Chestiunea se complică însă în momentul în care trecem la cadrul politic și la proiectele Ungariei. UDMR-ul a devenit o grupare cu putere de influență în legiferare și guvernare în România și cu vizibile legături și influențe în și dinspre capitala Ungariei. Dubla cetățenie pentru maghiarii din Transilvania prelungește legăturile și influența Budapestei pînă în Harghita, Covasna și Mureș. Politica de achiziționare și de recuperare (unele cu multe semne de ilegalitate) a proprietăților din Transilvania duce pârghiile Ungariei pînă în interiorul granițelor țării noastre. Deciziile unor judecători din aceste zone stau și ele sub semnul întrebării. Mîna guvernului ungar se întinde din ce în ce mai departe prin țara noastră.
Dosarul pe care Ungaria îl construiește cu abilitate și migală se îmbogățește și se complică mereu sub ochii unei clase politice românești incapabilă să îi răspundă, să îl contracareze în plan diplomatic. Dinspre Budapesta, vin săgeți și bolovani, iar de la București, zîmbete și mormăieli, semn că diplomație și politica românească nu au oameni și instituții capabile să răspundă prin comunicare și reglementări.
În atâtea decenii de provocări, România n-a fost capabilă să emită o prevedere legală care să interzică propaganda maghiară revizionistă pe teritoriul statului român.
După show-urile lui Viktor Orban la școlile de vară din România, după plimbările președintelui maghiar, ale miniștrilor și ale altor demnitari și după atâtea măsuri de implicare în viața comunitară și economică a țării noastre, a venit vremea unor legiferări în materie. Nu mă refer la interdicții sau limitări pentru minoritatea maghiară. Dimpotrivă, aceasta trebuie sprijinită în nevoile sale de dezvoltare, în cultivarea limbii, în cultură și în educație. Nu le putem interzice nici politicienilor maghiari ca la ei acasă să țină aprins cultul Ungariei Mari. Țara vecină este o țară fără antichitate și fără mituri străvechi. De aceea, conducătorii ei se străduiesc să mențină coerența spirituală a civilizației sale cu mituri alimentate de istoria recentă, cu figuri contemporane și cu dramatizarea amintirii Tratatului de la Trianon.
Ne apropiem de o linie roșie în materie. România are nevoie de o clasă politică hotărâtă să apere interesul românesc și să reglementeze în materie. Libertatea totală pentru continuarea propagandei revizioniste pe teritoriul României trebuie stopată cât mai curînd. Țara noastră nu poate rămâne un poligon pentru evoluții etnice bine coordonate din exterior și nici nu poate sprijini o populație care se subordonează proiectelor politice și administrative, precum și comenzilor de la Budapesta, Berlin, Bruxelles sau Moscova.
Fii primul care comentează