Vom avea un președinte șmecher

Vom avea un președinte șmecher
Dezbaterea Antenei 3 de ieri, organizată de Mihai Gâdea și care probabil a
bătut toate recordurile de audiență din istoria televiziunii române, m-a
luminat pe deplin. Există toate șansele ca în viitori cinci ani, cel puțin, să
avem un președinte șmecher. Desigur, dacă nu se îndeplinește profeția lui
Cozmin Gușă, care susține că dispune de informațiile necesare în sensul
fraudării alegerilor și desemnării pentru înalta poziție de la Cotroceni a
generalului cu patru stele Nicolae Ciucă. Dar să o iau pe rând.
Cozmin Gușă spune că a stat de vorbă cu „mai multe persoane din târg”,
sugerând că este vorba despre oameni extrem de bine informați, care i-au
conturat un scenariu de înlăturare printr-o fraudă de mari proporții a lui
Marcel Ciolacu, la capătul cursei prezidențiale și aducerea la Cotroceni a
generalului cu patru stele Nicolae Ciucă care, conform surselor lui Cozmin
Gușă, ar fi preferatul „marelui licurici”. Generalului cu patru stele Nicolae
Ciucă, aflat foarte mult în urma lui Marcel Ciolacu, cu un decalaj de 15-20
de procente, i-ar trebui un impuls artificial extern combinat cu un impuls
intern, care nu ar putea însemna decât o manipulare masivă a alegătorilor,
o fraudare a buletinelor și urnelor de vot și a modului în care vor fi
numărate voturile în țară și în străinătate. Într-adevăr, distanța dintre cei
doi competitori este uriașă și pare insurmontabilă, mai ales în condițiile în
care campania lui Marcel Ciolacu este mult mai bine organizată și mult mai
puternic susținută de PSD în comparație cu campania liderului liberal.
Admițând că analistul are dreptate în profeția sa, îi atrag totuși atenția că
nu ar fi prima dată în istoria recentă când se întâmplă așa ceva. Am fost
membru chiar de frunte al staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, spre
regretul meu, pe care l-am împărtășit de mai multe ori, și vă pot furniza o
informația cel puțin șocantă. Se știe că Victor Ponta conducea detașat, cu
cel puțin 20 de puncte diferență, conform tuturor estimărilor, înaintea
primului tur de scrutin în competiția cu Klaus Iohannis. Atât de detașat,
încât și-a permis aroganța de a anunța că nu mai are nevoie să-și facă
campanie, că stă liniștit în fotoliu și mănâncă floricele și că din această
poziție va câștiga alegerile. Nu s-a întâmplat așa. Nici chiar în condițiile în
care, la capătul primului tur de scrutin, decalajul dintre cei doi s-a menținut
extraordinar de mare. Ce s-a întâmplat între timp? Împreună cu Alina
Gorghiu concepeam zi de zi campania de comunicare a lui Klaus Iohannis,
furnizând presei scrise, audio-vizuale și electronice comunicate și informații
care ni se păreau relevante. Într-o bună dimineață însă, când ne-am băut
cafeaua cu Klaus Iohannis, acesta ne-a informat senin, refuzând să ne dea

orice fel de explicație, că o companie, nu ne-a spus care, va organiza
întreaga campanie pe Facebook a candidatului prezidențial. Era ceva fără
precedent să rupi unele de altele cele două categorii de mesaje. Și ce a
urmat? În conținut, campania pe Facebook a lui Klaus Iohannis a fost cel
puțin inconsistentă. Mesaje slabe, care în mod normal nu ar fi trebuit să
aibă niciun impact. Totuși, într-un mod cu totul și cu totul miraculos,
numărul accesărilor a crescut exponențial. Semn, dacă nu care cumva
dovadă, că respectiva companie a lucrat murdar. Îndeplinindu-și rolul de
mercenar electoral. Raportându-ne la acea vreme, probabil că s-a lucrat cu
mai multe ferme de troli, nu se știe nici până azi, dar se bănuiește de cine
ar fi fost plătite. Și spre uimirea generală Klaus Iohannis a câștigat.
Lăsându-l pe Victor Ponta să-și rumege floricelele. Deci e posibil!
Și acum să revin la subiectul principal. Am avut în România un prim
președinte comunist, în persoana lui Nicolae Ceaușescu. Următorul
președinte a fost tot comunist și în plus racolat de KGB în anii studenției
sale la Moscova, în persoana lui Ion Iliescu. Ambii au câștigat detașat așa-
zisele alegeri. Până când, pe un uriaș popular, românii, sătui de perestroika
lui Ion Iliescu, au votat un intelectual rasat, în persoana profesorului Emil
Constantinescu. Acesta, făcând eforturi excepționale, a reușit într-un
interval scurt să scoată România din mocirlă, să o îndrepte spre NATO și
spre Uniunea Europeană, să pună capăt crizei financiare chiar înainte să
fim declarați un stat eșuat în încetare de plăți, dar, la sfârșitul mandatului,
s-a lăsat, cum singur a declarat, învins de Securitate. Astfel încât a revenit
la butoane Ion Iliescu, care însă a avut un mandat mai puțin agresiv la
adresa economiei de piață și partidelor democratice. După care, în două
mandate de câte cinci ani și demis printr-un referendum nefinalizat juridic,
România a avut parte de un „președinte jucător”, un individ cu o cultură
rudimentară, dar caracterizat prin ambiție și agresivitate, un fost turnător la
Securitate, apoi colaborator al Securității și probabil și al serviciului secret
sovietic. În persoana lui Traian Băsescu. La capătul a două mandate de
câte cinci ani, următorul președinte, Klaus Iohannis, a ajuns la cel mai mic
scor din istorie înregistrat vreodată de un conducător al statului român. Dar
despre morți, numai de bine!
Marcel Ciolacu nu este un om școlit și cu atât mai mult nu este un om cult.
Nu este poliglot. Nu vorbește nici măcar o limbă străină. Nu are niciun fel
de pregătire în materie de drept constituțional sau de relații publice
internaționale. Nu dispune de cunoștințe și nici de experiență de diplomat.
Nu are o temeinică pregătire în materie economică, pentru a înțelege cum

ar trebui să funcționeze un stat performant. El recunoaște cu nonșalanță că
este doar un om simplu, din popor. Dar atunci ce-l califică pe Marcel
Ciolacu, dincolo de faptul că are un partid extrem de puternic în spate, să
intre în această competiție cu șanse reale de a câștiga alegerile
prezidențiale? Îl califică singura calitate indiscutabilă și deosebit de
dezvoltată pe care o are. Este șmecher. Este cel mai mare șmecher care s-
a aflat până acum la butoanele de conducere ale României. Știe să
transforme prin persiflare sau prin ironie o acuzație serioasă într-o simplă
glumă. Este capabil să ia pe oricine la mișto, cu o spontaneitate rar
întâlnită. Știe să zâmbească când ia pumni în față sau în plex. A știut să se
împace cu toată lumea care se distanțase de PSD sau fusese ejectată din
partid și, mai mult, să găsească pentru fiecare locul potrivit în care-i poate
fi util. Pe competitorii din partid, vezi cazul Gabrielei Firea, a știut să-i
scoată cu eleganță, dar și cu fermitate din joc, punându-i la zid și aliniindu-
i. Și aș mai putea să adaug zeci și zeci de argumente.
Am urmărit cu atenție dezbaterea organizată de Antena 3 în care, dincolo
de întrebări de complezență, care nu au făcut altceva decât să-i ridice
mingea la fileu, a fost confruntat și cu întrebări grele și chiar cu acuzații
grave, și am văzut cum, rând pe rând, a trecut cu brio, cu zâmbetul pe
buze, toate probele. S-a dovedit a fi șmecher. Cel mai șmecher lider politic
pe care l-a avut până în prezent România. Și care, cred eu, va câștiga
alegerile și, în ciuda prorocirilor lui Cozmin Gușă, va deveni primul
președinte cu adevărat șmecher din istoria României.